Toxina botulinică, izolată inițial de la bacteriile din genul Clostridium, este cunoscută în medicina estetică mai ales pentru ameliorarea ridurilor la nivelul frunții, glabelei și periorbital, conferind un aspect de întinerire.

Ea acționează prin blocarea eliberării acetilcolinei (un neurotransmițător) la nivelul joncțiunii neuromusculare, în esență paralizând mușchiul.

Mușchii feței, prin dinamica lor de-a lungul timpului, prin expresiile pe care le manifestăm, asociat cu procesul de îmbătrânire a structurilor tegumentare și subtegumentare, rezultă în apariția și accentuarea ridurilor.

Prin urmare, o paralizare temporară a unor mușchi de expresie la nivelul feței, utilizând toxina botulinică, va ameliora aspectul ridurilor din acele regiuni.

Efectul este temporar, deoarece joncțiunea neuromusculară se reface/regenerează, dar cumulativ în timp, odată cu ședințe multiple, prin efectul de atrofie a musculaturii paralizate.

Există însă și alte indicații pentru utilizarea toxinei botulinice, printre care merită menționată hiperhidroza – transpirația excesivă la nivelul axilelor/palmelor/picioarelor.

Injectarea toxinei botulinice nu este lipsită de riscuri și complicații, iar medicul vă va informa asupra lor. Cele mai frecvente efecte adverse sunt:

  • hematoame/echimoze la locul injectării
  • durere locală, tulburări de sensibilitate
  • slăbiciune musculară regională
  • stare de curbatură cu simptome asemănătoare unei viroze
  • pareze temporare ale unor nervi locali, cu paralizia musculaturii inervate (ex. pareză de nerv facial, ptoză palpebrală etc.)
  • greață
  • astenie
  • reacții alergice
  • edem local

Pentru a reduce riscul acestor complicații, medicul trebuie să fie conștient de anatomia regiunii și să respecte principiile de injectare a toxinei botulinice, precum și dozele specifice fiecărui produs. Pacientul trebuie să respecte ulterior cu rigurozitate indicațiile oferite de către medic.

Contraindicațiile injectării de toxină botulinică sunt reprezentate de:

  • istoric de reacții alergice
  • infecții locale
  • sarcină și alăptare
  • unele medicamente care scad forța musculară pot exacerba efectele toxinei botulinice, iar combinația ar trebui evitată: aminoglicozide (ex. Gentamicină, Amikacina, Tobramicină, Neomicină etc.), chinină, penicilamină, blocanți de canale de calciu (ex. Verapamil, Amlodipină et.)

Post-intervenție se vor respecta indicațiile medicului, pacientul nu va sta în clinostatism minim 4 ore, iar activitățile zilnice, se pot relua imediat, cu minime restricții, precum evitarea masării zonelor injectate.