Boala Dupuytren sau fibromatoza palmară se caracterizează prin apariția unor structuri fibroase anormale, contractile, la nivelul palmei, cu extindere progresivă spre razele digitale. Astfel, degetele afectate sunt contractate gradual spre palmă, rezultând în final o imobilizare permanentă în flexie a acestora.

La nivelul palmei există multiple structuri fibroase, care alcătuiesc anatomia fasciei palmare normale. Aceste structuri fibroase, alcătuite din celule numite fibroblaști, se pot modifica, apărând inițial noduli, iar fibroblaștii se transformă în miofibroblaști. Aceștia încep să depună colagen tip III, care se orientează pe liniile de tensiune. Ulterior celulele dispar în mare parte, iar colagenul tip III e înlocuit cu colagen tip I, rezultând cordoane fibroase dispuse pe liniile de tensiune și care tracționează restul structurilor anatomice normale.

Simptomele includ inițial apariția de noduli nedureroși la nivel palmar, cu limitarea progresivă a razelor digitale afectate ulterior, până la blocarea acestora în flexie, în ultimul stadiu al bolii. Cel mai frecvent este afectat degetul IV. Uneori se poate suprapune o tenosinovită dureroasă. Alte simptome includ scăderea forței la prindere și scăparea obiectelor din mână, fascia palmară normală fiind implicată în aceste procese.

Factori predispozanți pentru boala Dupuytren sunt genetica, sexul (masculin fiind preponderent cu 80% din cazuri), vârsta >50 de ani, fumatul, consumul de alcool, indice de masă corporală mic, lucrul manual, hiperglicemie și diabetul, traumatisme la nivelul mâinii în antecedente, persoane cu HIV sau istoric de infarct cardiac, epilepsie (posibil datorită medicației), boala Ledderhose etc.

Diagnosticul se stabilește clinic și poate include ecografia de părți moi ca investigație paraclinică.

Inițial, tratamentul poate fi conservator, cu injectări locale de colagenază în stadiile incipiente, aponeurotomie cu acul (risc ridicat de lezare a pediculilor neurovasculari ai degetului și adesea insuficientă ca procedură, cu rate mari de recidivă). Toate stadiile bolii pot fi însă abordate chirurgical prin fasciectomie palmară limitată la zonele afectate.

Intervenția chirurgcială, realizată în anestezie regională, cu aplicarea unui tourniqet, constă în incizii în „Z” pe cordoanele fibroase și înlăturarea acestora, cu protejarea și izolarea structurilor anatomice normale.

Riscurile și complicațiile posibile includ, ca la orice intervenție chirurgicală, infecție, sângerare, formarea unui hematom sau serom, echimoze, edem, durere locală, tulburări de sensibilitate, lezarea unui pachet vasculo-nervos digital sau a unui tendon flexor, cicatrici hipertrofice/cheloide/retractile, dehiscența plăgii, recurență.

Post-operator recuperarea este rapidă, cu vindecarea plăgilor în 14 zile și ameliorarea simptomelor imediat post-operator. Este nevoie de imobilizare timp de 2 săptămâni, cu reluarea ulterioară a activităților obișnuite.

Ideal se intervine în stadiile incipiente, pentru a preveni blocarea permanentă a degetului/-lor afectat/-e în flexie și contractura capsulelor articulare. Astfel se evită deficite de mobilitate ulterioară.